Cuprins
Realitatea economică din jurul nostru este una problematică. Permanent oamenii acuză inflația respective prețurile înalte, în paralel cu scăderea puterii de cumparare a monedei nationale. Pe lângă aceasta, actualmente se mai observă și o stagnare economică, pentru că disponibilul de mărfuri existente pe piață devine greu vandabil datorită faptului că cererea solvabilă este inferioară producției realizate. În aceste conditii, coexistența celor două fenomene economice, inflatia și stagnarea, poate fi desemnată prin termenul stagflatie. Va invităm să citiți mai jos principalele detalii referitoare la cauzele și consecintele acestui fenomen complex, atât național, cât și internațional.
Ce este stagflatia, definiție pe înțelesul tuturor
Stagflația este o situație economică neobișnuită în care stagnarea economică (creștere economică scăzută sau inexistentă) este combinată cu inflație ridicată și o rată a șomajului crescută. Acest termen provine din combinația cuvîntelor „stagnare” și „inflație”.
În mod obișnuit, inflația și șomajul tind să fie invers corelate: când economia crește, șomajul scade, dar inflația poate crește. În stagflație, însă, ambele probleme apar simultan, creând dificultăți pentru guverne și bănci centrale în a controla situația. Măsurile tradiționale de combatere a inflației (cum ar fi creșterea dobânzilor) pot agrava șomajul și invers.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple de stagflație a avut loc în anii 1970, când prețurile petrolului au crescut brusc, provocând o criză economică globală.
Cum se măsoara stagflația?
Pentru a măsura stagflația, se folosesc următorii indicatori principali: i) rata inflației, care arată cât de mult cresc prețurile bunurilor și serviciilor într-o economie; o inflație ridicată înseamnă o rata a inflatiei de 5-10 %; ii) rata șomajului, atunci cand este ridicată, aceasta indică o stagnare economică; iii) rata de creștere a produsului întern brut (PIB) – în mod ideal, PIB-ul ar trebui să crească în mod constant, iar stagnarea sugerează că economia este aproape de recesiune.
Deci, deși nu există o „rată a stagflației” unitară, combinația dintre o inflație ridicată, un șomaj crescut și o creștere economică slabă sau inexistentă descrie această stare economică specială. Asadar, stagflația este caracterizată de interacțiunea nefavorabilă dintre acești indicatori, iar formularea unei „rate” a stagflației ar implica, de fapt, evaluarea acestor trei componente esențiale.
În plus, stagflatia se mai poate masura cu ajutorul unor indicatori adiționali, cum ar fi : i) indicele de sărăcie, respectiv o combinație dintre rata inflației și rata șomajului; atunci când ambele valori sunt ridicate, aceasta semnifică o sărăcie economică în creștere; ii) productivitatea, în perioade de stagflație, productivitatea muncii poate stagna sau scădea, în timp ce costurile de producție cresc din cauza inflației.
Care sunt cauzele principale?
Pentru fenomenul de stagflatie, cauzele principale sunt multiple și pot varia în funcție de contextul economic. Totuși, câteva cauze clasice și majore sunt:
Șoc negativ asupra ofertei
Reducerea bruscă a ofertei de bunuri și servicii din economie, ceea ce duce la o creștere a prețurilor (inflație) și la reducerea activității economice (stagnare). Principalele manifestări de acest fel sunt creșterea abruptă a costului surselor de energie (de exemplu, criza petrolului din anii ’70), precum și probleme majore în aprovizionarea cu materii prime, ceea ce afecteaza producția, crescând costurile și reducându-se activitatea economică.
Politici monetare și fiscale inadecvate
Expansiune monetară excesivă (atunci cand nu este susținută de creșterea adecvată a producției, aceasta poate conduce la inflație), și creșteri masive ale cheltuielilor guvernamentale, care pot duce la creșterea prețurilor fără a genera creștere economică sustenabilă.
Rigiditatea pieței muncii
Se refera atât la inflexibilitatea salariilor în jos, ceea ce conduce la șomaj ridicat, iar dacă cererea de bunuri și servicii scade, firmele nu pot reduce salariile pentru a scadea costurile, rezultând o profitabilitate scazută și o inflație crescută, cât și la existența unor sindicate puternice, care pot impune salarii ridicate chiar în perioade de stagnare economică, mentînând inflația ridicată în paralel cu creșterea șomajului.
Factori structurali interni
Intervin în economie, cum ar fi lipsa inovatiilor și a investițiilor, cât și eficiența scazută a activității de producție, ceea ce conduce la stagflație. Prin lipsa investițiilor, scade productivitatea, încetinind economia, cresc costurile pe termen lung, este stopată dezvoltarea afacerilor și expansiunea economică, ceea ce poate duce la o cerere mai mică pentru forța de muncă, provocând astfel creșterea șomajului.
Factorii internaționali
Devalorizările monetare, astfel crescând prețurile pentru bunurile din import, amplificând inflația în timp ce stagnarea economica persistă din cauza lipsei de competitivitate internațională, precum și criza financiară globală, respectiv o recesiune la nivel mondial, care poate afecta cererea pentru exporturi.
Dacă ne întrebăm care este stagflația în Romania, putem spune că sunt reunite condițiile de bază ale acestui fenomen economic. În prezent, aflată în condiții de stagflație, România se confruntă cu creșterea inflației și încetinirea creșterii economice. În 2023 și începutul lui 2024, România a înregistrat o creștere a inflației, combinată cu deficite bugetare mari și o încetinire a creșterii economice, ceea ce a creat premisele unei eventuale stagflații. Deși inflația a rămas ridicată, economia a arătat semne de stagnare, iar unele sectoare au suferit din cauza unor politici economice mai puțin coerente și a unui context internațional dificil, influențat și de conflictul din Ucraina.
În mod similar, se poate vorbi de stagflație în Bucuresti, datorită creșterii deficitului bugetar și scăderii economiei.
Stagflatia vs Inflația
Inflația și stagflația sunt concepte economice strâns legate de dinamica prețurilor și sănătatea economică, dar descriu fenomene diferite. Cele doua concepte diferă, atât ca definire, cât și referitor la caracteristici, cauze, efecte și politici economice aplicate pentru corectare.
Astfel, din punct de vedere al definiției, inflația reprezintă o creștere generală a prețurilor într-o economie și este adesea legată de o cerere ridicată și de o creștere economică puternică, iar stagflația combină inflația ridicată cu stagnarea economică și șomajul ridicat, fiind o problemă economică mult mai dificil de gestionat și rară.
Din punct de vedere al caracteristicilor, inflația se caracterizează prin creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor, sau creșterea cererii (inflație prin cerere), respectiv creșterea costurilor de producție (inflație prin costuri), asociindu-se, de obicei, cu o economie în expansiune, unde creșterea economică este solidă. Stagflația se caracterizează prin inflație ridicată, stagnare economică, rata șomajului ridicată, iar creșterea economică este lentă sau inexistentă.
Referitor la efecte, dacă inflația este moderată, aceasta poate stimula creșterea economică prin încurajarea consumului și investițiilor, deoarece oamenii doresc să-și cheltuie banii înainte ca prețurile să crească și mai mult, iar dacă este prea mare, poate eroda economiile, reduce puterea de cumpărare și afecta stabilitatea economică.
Ce înseamna stagflația în termeni de politici economice ? Putem afirma ca stagflația este dificil de gestionat prin politici economice standard, deoarece măsurile de combatere a inflației pot agrava stagnarea economică, iar măsurile de stimulare a economiei pot crește și mai mult inflația. Stagflația afectează grav standardul de viață, deoarece prețurile cresc în timp ce veniturile și oportunitățile de angajare scad.
Consecintele stagflației
Consecințele stagflației sunt severe și dificil de gestionat, afectând atât economia în ansamblu, cât și viața de zi cu zi a oamenilor. Stagflația este dificil de combătut, deoarece soluțiile pentru inflație (cum ar fi reducerea cheltuielilor guvernamentale sau creșterea dobânzilor) tind să înrăutățească recesiunea, iar măsurile pentru a stimula economia (cum ar fi scăderea dobânzilor sau creșterea cheltuielilor guvernamentale) tind să exacerbeze inflația.
Ce se întamplă cu schimbul valutar?
Pe perioada stagflației, schimbul valutar este influențat în mod negativ, prin devalorizarea monedei naționale, ceea ce determină ca prețurile să crească intern, reducând puterea de cumpărare a monedei, iar rezultatul final poate fi o scădere a cererii pentru moneda respectivă pe piața valutară. De asemenea, variația negativă a schimbului valutar poate determina creșterea dobânzilor, precum și a deficitului comercial, ambele generând consecinte negative pentru dezvoltarea economică.
Cum pot fi afectate companiile?
Într-un climat de stagflație, firme mari si mici înregistrează incertitudine economică. Lipsa de încredere în redresarea rapidă fac ca în stagflație, IMM -urile și consumatorii să fie reticenți în a face cheltuieli sau investiții mari. Scade încrederea investitorilor în economia națională și, implicit, în moneda sa, putând determina o retragere a capitalului străin și o scădere a cererii pentru moneda respectivă.
Inflație ridicată
Pe perioada inflației, prețurile bunurilor și serviciilor cresc rapid, ceea ce reduce valoarea reală a veniturilor oamenilor. Chiar dacă salariile cresc, ele nu pot ține pasul cu inflația, ceea ce duce la o scădere a puterii de cumpărare.
Șomaj ridicat
In timpul stagflației, cererea scade, iar companiile reduc producția, ceea ce determină concedieri masive și creșterea șomajului. Șomajul ridicat înrăutățește problemele sociale și economice, scăzând încrederea în economie și afectând nivelul de trai.
Activitate economică scazută
Deoarece stagflația implică o economie care nu crește sau crește foarte lent, investițiile și inovațiile sunt adesea amânate sau reduse, ceea ce afectează pe termen lung capacitatea economiei de a se redresa.
Cum poate fi prevenită stagflatia?
Prevenirea stagflației este dificilă, deoarece aceasta implică gestionarea simultană a mai multor factori economici (inflație ridicată, creștere economică slabă și șomaj ridicat). Cu toate acestea, reducerea riscului apariției stagflației se poate realiza prin politici economice prudente și proactive, cum ar fi: controlul inflației prin ajustarea treptată a dobânzilor; controlul deficitului bugetar, mai ales în perioade de expansiune economică, pentru a preveni acumularea de datorii și presiunile inflaționiste; creșterea investițiilor și a competitivității economice; creșterea productivității și sustinerea pietei libere și concurențiale; promovarea de politici comerciale echilibrate prin stimularea comerțului internațional și identificarea de noi piețe de desfacere.
Ce pot face companiile în perioadele de stagflație?
În perioadele de stagflație, companiile se confruntă cu provocări multiple : costuri în creștere, cerere redusă și incertitudine economică. Totuși, există strategii pe care acestea le pot adopta pentru a se adapta, cum ar fi : controlul costurilor operaționale, promovând automatizarea și digitalizarea, renegocierea contractelor cu furnizarii, ajustarea preturilor în functie de cerere și concurența, pentru a compensa costurile în creștere, aplicarea de politici de discounturi și promoții pentru a stimula cererea, diversificarea produselor și serviciilor și extinderea pe noi piețe comerciale, diversificarea furnizorilor pentru a reduce riscul creșterii abrupte a prețurilor materiilor prime, gestionarea eficientă a stocurilor și planificarea pe termen lung, fidelizarea și retenția clienților, protejarea lichidităților și amânarea cheltuielilor neesențiale, recalificarea angajaților și politici flexibile de utilizare a forței de muncă (de exemplu, telemunca, ce poate reduce costurile și menține moralul angajaților).
În plus, în perioade de stagflație, companiile ar trebui să fie atente măsurile de sprijin inițiate de guvern, cum ar fi subvenții, scutiri de taxe sau credite preferențiale.
În plus, pentru a-și proteja afacerea, companiile pot accesa solutii de finanțare pentru micii antreprenori, concepute special prin platforme fintech de microfinanțare.
Creditarea oferită de firmele fintech înseamnă resurse financiare pentru persoane juridice alocate pentru servicii de factoring, scontare, micro credit, credit plăți furnizori etc.
Prin serviciul de factoring, companiile interesate primesc pînă la 100% finanțare pentru valoarea facturilor care sunt exigibile, acoperindu-și imediat nevoia de lichidități.
Prin serviciile de scontare, creditarea se face 100% online, iar firmele își pot acoperi imediat nevoia de lichidități pentru plata salariilor sau a furnizorilor.
Concluzie
Stagflația este un fenomen economic rar, dar problematic, în care o economie suferă simultan de inflație ridicată, creștere economică slabă (sau recesiune) și șomaj ridicat.
Stagflația este mai greu de gestionat de către guverne, deoarece măsurile tradiționale de combatere a inflației (cum ar fi creșterea dobânzilor) pot agrava șomajul. Este o situație rară și periculoasă, deoarece combină două probleme economice majore care, în mod normal, apar separat.
ELISA RUSU, CEO & Board Member OMNICREDIT, are o experienta de peste 20 de ani in sectorul financiar bancar, experienta dobandita in cadrul celor mai mari banci din Romania, una dintre ele fiind Banca Transilvania, unde a implementat si a coordonat directia de factoring, pe o perioada de circa 9 ani.
Increzatoare in fortele proprii, gratie experientei dobandite si pentru ca ii plac provocarile, Elisa Rusu s-a hotarat sa intre in anteprenoriat impreuna cu un fond de Investitii, dezvoltand de la zero un proiect inovator, lansand astfel pentru prima data in Romania, o platforma fintech, ce oferă solutii de factoring şi microfinantare online, adresata in mod special micilor anteprenori.
Intelegand ca aceasta zona era foarte putin deservita in cadrul bancilor, fiind totodata o zona destul de permisiva, Elisa Rusu dezvolta si conduce cu succes fintech-ul OMNICREDIT, prin intermediul caruia a finantat pana astazi sute de clienti, venind in intampinarea acestora cu diferite tipuri de produse de finantare personalizate, pentru a le putea acoperi toate nevoile financiare.
Traiectoria profesionala a Elisei Rusu a fost de la bun inceput progresiva, absolvind Facultatea de Relatii Economice Internationale in cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti, urmata de un MBA cu specializare in Management Financiar-Bancar, care i-a deschis drumul spre evolutia carierei ulterioare.
Si-a propus de-a lungul timpului sa sustina si sa fie alaturi de micii antreprenori, participand in calitate de Mentor la diverse programe de instruire si cursuri educationale, despre factoring si organizare financiara.
A luat deseori parte la interviuri valoroase, in calitate de invitat la diverse emisiuni TV, sustinand sprijinul neconditionat oferit afacerilor mici si mijlocii, prin solutii de finantare flexibile si fara birocratie.
