Lichiditate, Cash Flow si Solvabilitate – Tot ce trebuie sa stii!

Ce inseamna lichiditatea?

Lichiditatea desemnează capacitatea unei firme de a transforma rapid activele firmei în bani lichizi. Un activ poate fi transformat în bani lichizi mai rapid sau mai puțin rapid, făcându-se în acest fel distincție între grade diferite de lichiditate.
Numerarul este cel mai lichid activ, fiind utilizat imediat pentru diferite tranzacții. În același timp, activele precum imobilele pot fi mai puțin lichide, deoarece este mai dificil să le transformi rapid în bani fără a pierde o parte semnificativă din valoare.

Lichiditatea si capacitatea de transformare a activelor in bani fara deprecieri semnificative

Lichiditatea și capacitatea de transformare a activelor în bani fără deprecieri semnificative par sinonime, dar, în realitate, sunt concepte diferite. Lichiditatea reprezintă capacitatea de a converti activele în bani lichizi rapid și fără pierderi semnificative de valoare, iar capacitatea de a transforma activele în bani fără depreciere semnificativă se concentrează mai mult pe pierderea valorii activelor în timpul procesului de conversie.
Unele active pot fi relativ lichide, adică ușor convertite în bani fără a suferi pierderi semnificative de valoare, de exemplu numerarul. Dar, există și active mai puțin lichide, care suferă deprecieri semnificative atunci când sunt convertite în numerar. Astfel, vânzarea unei clădiri este de durată și atrage costuri suplimentare, iar prețul obținut în final ar putea fi mai mic decât valoarea de piață inițială.

Exemple de active lichide si cu lichiditate redusa

Activele lichide pot fi nominalizate astfel : i) numerarul, respectiv cea mai lichidă formă de activ, care poate fi utilizat imediat pentru tranzacții ; ii) depozitele bancare, care pot fi retrase cu ușurință și utilizate pentru investiții; iii) titluri de valoare lichide sau acțiunile tranzacționate pe piețe publice bine dezvoltate ; iv) certificatele de depozit, care sunt relativ lichide dacă pot fi retrase înainte de expirarea termenului ; v) fonduri mutuale lichide, respectiv active lichide care pot fi convertite rapid în numerar.
Exemple de active cu lichiditate redusă sunt: i) proprietăți imobiliare, care necesită mult timp și costuri importante pentru a fi vândute ; ii) investiții pe termen lung (acțiunile private, fondurile de investiții alternative) care pot avea o piață limitată; iii) bunuri de colecție (arta, bijuteriile, mobilierul) care pot fi valoroase, dar greu de vândut rapid și la prețul dorit ; iv) active fixe (echipamentele de producție), care pot fi dificil de vândut rapid și la prețul de piață ; v) datorii pe termen lung (investiții în obligațiuni cu scadență lungă), care sunt dificil de lichidat înainte de expirarea termenului fără a suferi pierderi semnificative.

Lichiditatea din perspectiva contabilă

Din perspectivă contabilă, lichiditatea se poate estima folosind fie bilanțul, fie calculând indicatori relevanți. In bilanț se analizează raportul dintre activele și pasivele firmei, evoluția cash-flow-ului (fluxurile de numerar), identificându-se astfel posibile dificultăți în îndeplinirea obligațiilor financiare curente.
În ceea ce privește indicatorii relevanti pentru lichiditate, cei mai utililizati pentru estimări economice sunt : i) rata lichidității curente, respectiv raportul dintre activele circulante disponibile (stocuri, creanțe, economii) și datoriile curente, pe termen scurt (datorii la furnizori, credite pe termen scurt, impozite, salarii); ii) rata lichidităţii restrânse, sau “rata rapidă”, exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi ; iii) rata lichidităţii imediate măsoară capacitatea firmei de rambursare a datoriilor, utilizând disponibilităţile existente.

Lichiditatea si capacitate de acoperire a datoriilor financiare pe termen scurt cu activele disponibile

Datoriile financiare pe termen scurt reprezintă, în mod concis, obligațiile unei entități economice care trebuie plătite într-un termen mai mic de un an. Dacă o companie dispune de o lichiditate convenabilă, nu apar probleme de acoperire a datoriilor pe termen scurt. Apar dificultăți atunci când lichiditatea curentă este afectată, datorită evoluției nefavorabile a fluxului de numerar sau creșterii stocurilor.

Enumerarea tipurilor de datorii pe termen scurt si necesitatea gestionarii lor eficiente

În general, datoriile financiare pe termen scurt pot fi : împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, sume datorate băncilor, avansuri încasate în contul comenzilor, datorii comerciale (furnizori), efecte de comerț de plătit (cambii, bilete la ordin, cecuri), sume datorate entităților afiliate. Pentru a păstra o bună evoluție a activității economico-financiare pe termen lung, o firmă trebuie să apeleze la soluții alternative de finanțare pentru a suplini lipsa de lichidități.

Încearcă serviciul de factoring Omnicredit și deblochează fluxul de numerar!

Tipuri de lichiditati

Lichiditate generala

Lichiditatea generală redă capabilitatea unei firme, la un moment dat, de a-și acoperi toate datoriile pe termen scurt (salarii, datoriile bancare, fiscale) prin valorificarea tuturor activelor curente (stocuri, creanțe și numerar).
Din practica economică, s-a constatat că lichiditatea generală ar trebui să aibă valoarea minimă de 1 sau 1,5, dar această valoare poate fi reconsiderată, în functie de domeniul de activitate și de specificul pieței la un moment dat.

Lichiditate curenta

Lichiditatea curentă măsoară capacitatea unei companii de a-și plăti datoriile pe termen scurt cu activele pe termen scurt din bilanț sau activele circulante disponibile (stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt, disponibilități bănești). Dacă rata lichidității curente (raportul dintre activele circulate disponibile și datoriile curente) este 1–2,5 înseamnă că firma are capacitatea de a-și plăti datoriile curente fără să se împrumute sau să vândă o parte din activele imobilizate. O companie cu o lichiditate sub 1 nu deține banii disponibili pentru a-și achita obligațiile pe termen scurt. O lichiditate curentă ridicată înseamnă fie stocuri supradimensionate, fie numerar ridicat, ceea ce nu este rentabil pentru o firmă.

Lichiditate imediata

Lichiditatea imediată desemnează capabilitatea unei firme de a-și acoperi datoriile pe termen scurt utilizând activele cu cel mai mare grad de lichiditate. Nu toate activele se pot converti în numerar într-un termen scurt, de aceea stocurile trebuie excluse din calculul lichidității imediate.
Un nivel ridicat al ratei lichidității imediate, respectiv o solvabilitate ridicată, nu constituie în acelaşi timp o garanţie a solvabilităţii, dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate. O valoare redusă a ratei lichidităţii imediate poate fi compatibilă cu menţinerea echilibrului financiar, dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităţilor sale, deţinând în schimb creanţe, stocuri uşor de convertit daca datoriile sunt imediat exigibile.

Importanta fiecarui tip de lichiditate si a rolului detinut in gestionarea finantelor

Analiza fiecărui tip de lichiditate ajută managerii să evalueze, în primul rând, lichiditatea pe termen scurt a unei firme și să identifice potențialele probleme de lichiditate care pot apărea în gestionarea fluxurilor de numerar. În funcție de gradul de lichiditate, există active lichide (numerarul, acțiuni, banii din conturile bancare, facturi de încasat) și active cu un nivel redus de lichiditate (obiectele de artă, autoturisme, proprietăți imobiliare, utilaje).
Lichiditatea scade foarte mult cu cât un lucru este mai rar. Dacă nu există cumpărători pentru respectivul activ, atunci acesta este irelevant, deoarece nimeni nu va plăti nici măcar o sumă apropiată de valoarea sa estimată.
În ceea ce privește lichiditatea firmelor, acestea trebuie să dețină suficiente active lichide pentru a-și acoperi obligațiile pe termen scurt, altfel se vor confrunta cu o criză de lichidități, care ar putea duce la faliment.

Ce este solvabilitatea?

Solvabilitatea desemnează capacitatea unei entități de a-și plăti datoriile pe termen mediu și lung. O companie devine insolvabilă atunci când nu își mai poate plăti datoriile scadente, respectiv o companie este considerată solvabilă atunci când suma tuturor activelor sale este cel puțin egală cu totalul pasivelor.
Solvabilitatea se calculează raportându-se activele totale (suma dintre activele fixe si activele circulante) la datoriile totale (plăți către furnizori, salariati, credite, impozite, taxe).

Rolul solvabilitatii in desfasurarea operatiunilor si achitarea datoriilor pe termen mediu si lung

Solvabilitatea este esențială pentru desfășurarea operatiunilor și achitarea datoriilor pe termen mediu și lung. Rolul solvabilității este important, pe baza acesteia fundamentându-se decizii cum ar fi: i) accesul la finanțare, solvabilitatea sănătoasă fiind analizată frecvent de bănci ; ii) gestionarea riscului de faliment: solvabilitatea scăzută duce la dificultăți în achitarea datoriilor pe termen lung și, în final, la insolvență; iii) credibilitatea: solvabilitatea solidă consolidează încrederea investitorilor și clienților în companie; iv) flexibilitate financiară: solvabilitatea ridicată indică o mai mare flexibilitate financiară a firmelor pentru a face față schimbărilor neprevăzute în mediul economic.

Cum se mentine solvabilitatea?

O întreprindere poate fi solvabilă dacă suma activelor este egală sau depășește totalul pasivelor. Ca indicator de solvabilitate se folosește solvabilitatea patrimonială, respectiv raportul între capitalul social și valoarea totală a patrimoniului.
Menținerea solvabilitătii implică gestionarea eficientă a datoriilor generate de creșterea sustenabilă a afacerii. Dintre modalitățile de menținere a solvabilității menționăm : i) monitorizarea datoriilor; ii) îmbunătățirea eficienței operaționale ; iii) creșterea surselor de venituri; iv) rezervarea fondurilor pentru investiții viitoare.

Evaluarea solvabilitatii prin raportul intre active si pasive

Solvabilitatea se evaluează ca raport între activele și pasivele din bilant, calculându-se indicatorii : rata solvabilității generale și rata solvabilității patrimoniale.
Rata solvabilității generale arată capacitatea firmei de a-și plăti datoriile și se calculeaza ca un raport între datoriile totale si activele totale. Dacă rata solvabilităţii este mai mică decât 1, atunci firma este insolvabilă.
Rata solvabilității patrimoniale reprezintă capacitatea de autofinanțare a unei afaceri și se calculează ca raport între capitalurile proprii și totalul datoriilor și obligațiilor financiare.

Poate o companie sa fie solvabila in lipsa lichiditatilor?

În absența lichidităților, o companie ar putea să își păstreze solvabilitatea pe termen scurt și mediu prin intermediul unor active pe termen lung sau a capitalurilor proprii. Totuși, fără lichidități, aceasta ar putea întâmpina dificultăți în achitarea obligațiilor financiare curente, cum ar fi plata furnizorilor sau a altor datorii scadente. Astfel, chiar dacă solvabilitatea pe termen lung ar putea fi menținută, lipsa lichidităților ar putea afecta capacitatea companiei de a-și desfășura activitatea curentă în mod eficient și de a răspunde nevoilor financiare imediate.

Diferente intre lichiditate si solvabilitate

Lichiditatea se referă la capacitatea de plată a datoriilor curente, pe termen scurt, iar solvabilitatea presupune capacitatea unei societății de a-și plăti datoriile pe termen mediu și lung.
Cu cât o companie are gradul de solvabilitate mai ridicat, cu atât aceasta va putea să își plătească datoriile pe termen scurt mai repede.
În cadrul lichidității, riscurile financiare sunt relativ scăzute, însă în situația solvabilității, acestea ajung la un nivel destul de ridicat. În ceea ce privește relatia dintre solvabilitate și lichiditate, există două situații: dacă gradul de solvabilitate este ridicat, lichiditatea poate fi asigurată într-un interval scurt de timp, iar dacă nivelul de lichiditate este ridicat, solvabilitatea nu va fi obținută rapid.

Care este relatia dintre cele doua si fluxul de numerar

Cash flow-ul este indicatorul situației financiare sănătoase a companiei. Deoarece rolul lichidităților este de a asigura continuitatea unui business rentabil (aflat sub influența lichidității și solvabilității), cash-flow-ul devine esențial în evaluarea situației financiare.
Pentru a-și păstra caracterul solvabil, o companie trebuie să asigure un echilibru între încasările de creanțe și plățile datoriilor exigibile, creând premisa unui flux numerar sănătos. Totuși, există multe companii care nu reușesc să încaseze la timp facturile emise pentru vânzarea produselor și prestarea de servicii, iar pe termen lung, acest lucru conduce la incapacitate de plată.

Ce este fluxul de numerar (cash flow)?

Cash-flow-ul sau fluxul de numerar reprezintă diferența dintre intrările și ieșirile de numerar efectuate de o companie pe parcursul unui an.
Intrările reprezintă încasările companiei (de la clienți, debitori, investitori, din vânzarea unor imobilizări corporale sau din încasarea unor împrumuturi pe termen lung), iar ieșirile desemnează plățile pentru salarii, chirii, materii prime, creditori.
Fluxul de numerar pozitiv indică faptul că activele lichide ale unei companii sunt în creștere, iar fluxul de numerar negativ arată că activele lichide ale unei companii sunt în scădere.
Pentru calculul cash-flow-ului, se folosesc metoda directa si metoda indirecta. Prin metoda directă, cash-flow-ul este calculat prin adunarea sau scăderea tuturor încasărilor și plăților de numerar din tranzacțiile specifice.
Prin metoda indirectă, cash-flow-ul este calculat prin ajustarea profitului net, iar ajustările includ schimbările în conturile de activ și pasiv care nu sunt încasări sau plăți de numerar directe, cum ar fi amortizarea, modificările în creanțe și datorii, schimbările în stocuri etc.
Metoda indirectă este mai frecventă datorită ușurinței sale și faptului că informațiile necesare sunt mai ușor de obținut.

Rolul cash flow-ului in asigurarea stabilitatii financiare a unei companii

Stabilitatea financiară se analizează investigându-se modul în care sumele de bani intră și ies din cadrul unei firme. Strategiile pentru îmbunătățirea cash flow-ului vizează : creșterea veniturilor, marjele operaționale și eficiența capitalului. Fiecare dintre acestea poate fi împărțită într-un volum de vânzare mai mare, în prețuri de vanzare mai mari, costuri de productie, generale și administrative mai mici, instalații mai eficiente și o gestionare mai eficientă a stocurilor.

Cum influenteaza solvabilitatea si lichiditatea fluxul de numerar?

Fluxul de numerar reprezintă valoarea netă a numerarului pe care o firmă îl primește și îl plătește pe parcursul unei perioade. Un calcul de lichiditate și solvabilitate în relație directă cu fluxul de numerar este esențial în evaluarea situației financiare a unei firme.
Fluxul de numerar se creează atunci când există un echilibru între încasările unei firme și plata datoriilor exigibile. Totuși, multe firme nu reușesc să încaseze la timp facturile emise pentru vânzarea produselor, iar pe termen lung aceasta determină incapacitatea de plată. Cu cât un activ este mai lichid, cu atât mai ușor va fi pentru companie să îl transforme în numerar. O rată de solvabilitate a fluxului de numerar ridicată înseamnă că întreprinderea generează suficient numerar pentru a-și plăti datoriile.

Rolul cash flow-ului in gestionarea riscurilor financiare

Cash-flow-ul deține un rol important în gestionarea riscurilor financiare într-o firmă, iar monitorizarea fluxului de numerar este implicată în următoarele procese: i) evaluarea lichidității, identificându-se riscurile de lichiditate și luându-se măsuri preventive; ii) planificarea financiară, pentru ajustarea cheltuielilor în perioadele cu deficit de numerar; iii) identificarea riscurilor operaționale și implementarea corecțiilor; iv) reducerea riscului de faliment.
În consecință, monitorizarea atentă și gestionarea eficientă a fluxului de numerar sunt cruciale pentru menținerea stabilității și durabilității financiare a unei organizații.

Evaluarea impactului lichiditatii si solvabilitatii asupra fluxului de numerar

Evaluarea impactului lichidității și solvabilității asupra fluxului de numerar este esențială pentru înțelegerea stării financiare a unei companii.
Variația lichidității are un impact negativ asupra fluxului de numerar : scăderea lichidității poate duce la dificultăți în generarea fluxurilor pozitive destinate acoperirii obligațiilor. Un nivel scăzut al lichidității poate determina un flux negativ de numerar, iar firma va apela la finanțare externă, generându-se costuri suplimentare.
Similar, o scădere a solvabilitatii poate afecta negativ fluxul de numerar prin creșterea costurilor de finanțare sau prin scăderea încrederii investitorilor.
În general, evaluarea impactului lichidității și solvabilității asupra fluxului de numerar se face prin urmărirea a trei indicatori : i) rata lichiditatii curente, cu cat aceasta este mai mare, cu atât mai mare va fi fluxul de numerar generat ; ii) rata de solvabilitate, un raport mic indică o solvabilitate bună; iii) proiecții ale fluxului de numerar în funcție de variațiile lichidității și solvabilității.

Strategii pentru asigurarea unui flux de numerar sanatos si gestionarea eficienta a riscurilor

Asigurarea unui flux de numerar sănătos este vitală pentru orice firmă. Gestionarea eficientă a fluxului de numerar implică asigurarea că în final intrările de numerar (încasări) sunt întotdeauna mai mari decât ieșirile de numerar (plăți).
Ca strategii pentru asigurarea unui flux de numerar sanatos se pot menționa : prognoza fluxului de numerar, gestionarea eficienta a facturilor restante la plata, evitarea cheltuielilor excesive, atenție sporită asupra deciziei de investire, evitarea clienților cu dificultăți de plată.
Întrucât băncile au conditii riguroase de acordarea creditelor, numeroși antreprenori aleg soluții care le asigură un fond financiar necesar pentru continuarea activității, cum ar fi produse de factoring, scontare si microcreditare.

Descoperă toate produsele financiare Omnicredit, care îți asigură fluxul de care ai nevoie !

Concluzie

Indiferent de stadiul de evoluție al unei afaceri, lipsa lichidității poate crea numeroase probleme în acoperirea obligațiilor financiare, ceea ce determină pierderi semnificative. Din acest motiv, se impune analiza permanentă a fluxului de numerar ca un element cheie care determină lichiditatea și solvabilitatea firmei.