Cuprins
Datorită administrării ineficiente a unei firme și provocărilor venite din partea unor situații sanitare sau economice neprevăzute, cum ar fi pandemia, inflația, creșterea foarte mare a prețurilor materiei prime sau a energie necesare, tot mai multe firme pot ajunge în insolvență. Pentru a nu confunda această procedură cu altele, precum falimentul și a vedea ce este de făcut în această situație și cum poate fi prevenită, ne-am gândit să oferim mai jos câtea informații generale și detalii pentru ce înseamnă insolvența.
Incaseaza in Maxim 2 ore Lichiditati pentru
Chirii, Salarii, Furnizori, Datorii la Stat
Ce este insolvență, definiție pe înțelesul tuturor?
În cei mai simpli termeni insolvența este situația în care o firmă nu mai are capacitatea financiară de a-și plăti datoriile față de creditori, instituții financiare, angajați sau parteneri de afaceri. Intrarea în insolvență, conform legislației actuale, se face atunci când au trecut 60 de zile de la scadența unor plăți față de creditori.
Aceasta nu trebuie să fie confundată cu falimentul. Prin intrarea în insolvență o firmă poate alege alege să între și într-o procedură de reorganizare. Falimentul poate fi considerat doar o variantă de insolvență, prin care se recurge la lichidarea averii debitorului, pentru plata datoriilor și radierea lui de la Registrul Comerțului.
Ce spune legea insolvenței?
Legislația care reglementează insolventa este în principal legea nr. 85/2014 și OUG 88/2018. În acord cu definiția din articol 5, insolvența este o stare a patrimoniului unui debitor care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor. Tot în acel articol de lege se menționează și că insolvența debitorului este o prezumție atunci când acesta nu îți plătește datoriile după 60 de zile de la data scadenta.
Ce-a da doua lege care reglementează insolvența, respectiv OUG nr. 88/2018 este cea care are în vedere posibilitatea declanșării executării silite în cazul acestei proceduri. În art. 147 alin. (1) ni se spune care este termenul de neplată din procedura de insolvență, de la care se trece la executare silită în cazul unui debitor. Conform acestei ordonanțe, el este de 60 de zile.
În art. 3 din Legea nr. 85 se specifică și care sunt firmele care pot intra în insolvență. Acestea sunt regiile autonome, profesioniștii și toți cei care exploatează o întreprindere comercială, așa cum sunt ele definite în Codul Civil.
Procedura insolvenței nu poate fi declanșată în cazul celor cu profesii liberale, instituțiilor de învățământ, institutelor de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, ce aparțin statului.
Care sunt motivele pentru care societățile intra în insolvență?
Principalele motive pentru care o firmă intră în insolventă sunt de natură economică și administrativă:
- nu are venituri suficiente pentru a-și plăti creditorii;
- a contractat credite pe care nu le mai poate achita la termen;
- a realizat activități economice nerentabile financiar;
- nu își mai poate achita obligațiile financiare față de fisc și angajați;
- nu își mai poate achita obligațiile generale contractate;
- nivelul încasărilor nu mai susține cheltuielile curente;
- există scurgeri, furturi sau delapidări de fonduri.
Ce înseamnă procedura de insolvență?
Există de fapt două tipuri de proceduri, respectiv procedura de insolventa generala și cea simplificată. În timp ce procedura generală implică trecerea la reorganizarea judiciara și încercarea de redresare, procedura simplificată presupune intrarea directă a debitorului în faliment, însă cu respectarea anumite condiții.
În declanșarea procedurii sunt implicate două detalii, respectiv, respectiv că insolventa debitorului este o prezumție, întrucât el nu a reușit să-și achite un credit la 60 de zile de la data scadentă și insolvența debitorului este iminentă, dacă pe baza datelor contabile se poate dovedi că debitorul nu are cum să plătească la termen, cu veniturile disponibile în prezent, o mare parte din datoriile pe care le are.
Consecințele deschiderii insolventei
Intrarea în procedura de insolvență, așa cum este ea prevăzută de legi, implică următoarele situații, care țin de gravitatea și recunoașterea faptului și găsirea de soluții de salvare sau depunerea armelor. Prin prima dintre ele, debitorul poate alege să intre în insolvența și să propună sau să negocieze cu judecătorul un plan de redresare financiare și dacă nu reușește, după 3 ani, să intre în faliment.
Prin cea de-a doua debitorul intră în insolvență, adoptă un plan de redresare și reușește să-și salveze firma. Prin cea de-a treia el intră direct în faliment, fără a mai avea posibilitatea de a schimba deznodământul final, respectiv lichidare tuturor bunurilor pentru plata datoriilor și radierea firmei.
Cum se deschide procedura de insolventă?
Deschiderea procedurii de insolvență poate fi solicitată de debitor, de creditori și chiar de angajații unei societăți. În fapt debitorul este primul care își cunoaște disponibilitățile materiale și poate anticipa care va fi situația financiară și posibilitățile bănești în perioada următoare. În cele mai multe cazuri, insolventa este cerută de creditori, când numai pot recupera datoriile acumulate, nici peste 60 de zile de la temenele scadente. Sau de angajați, când nu își mai primesc salariile pe o perioadă mai lungă de timp.
Cine poate deschide procedura de insolvență a firmelor?
Procedura de insolvență poate fi deschisa de debitor, creditor, angajați și alte categorii de creditori stabilite prin lege. Ea poate fi aplicată doar instituții ale statului, prin instanțe judecătorești, judecător-sindic, administrator judiciar și lichidator judiciar.
Deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditorului
Depunerea solicitării de începere a procedurii de insolvență poate fi făcută doar de un creditor care poate aduce acte doveditoare pentru existența datoriei și poate face dovada termenului scadent și a neachitării datoriei în termenul prevăzut de lege. Solicitarea poate fi acceptată, doar după compensarea datoriilor reciproce și doar dacă suma rămasă depășește valoarea minimă stabilită de lege la 50.000 de lei.
Pentru soluționarea corectă și echitabilă a datoriilor rămase se poate apela la un în lichidator de creanțe sau conform legislației specifice, prevăzute prin Legea societăților nr. 31/1990, pentru datorii.
După depunerea cererii, judecătorul-sindic este cel care se va ocupa în continuare de această procedură. Acesta este și cel care va trebui să trimită firmei pentru care se face solicitare de declanșare a insolvenței, într-un termen de cel mult 48 de ore de la înregistrarea solicitării, o copie a documentului.
Firma datoare are dreptul, ca în cel mult 10 zile de la primirea documentului de la judecător, să recunoască sau să conteste starea de insolvență. În cazul în care va contesta, iar contestația sa va fi respinsă din lipsă de documente justificatoare, debitorul nu va mai avea dreptul de a solicita insolvența generală, printr-un plan de reorganizare judiciară.
Deschiderea procedurii la cererea debitorului
Dacă o firmă, cea are calitatea de debitor în raport cu lată firmă sau instituție financiară constată din documentele contabile că nu își mai poate plăti obligațiile financiare față de creditori, ea poate decide singură să intre în insolvență. În acest caz va trebui să facă o cerere de intrare în insolvență către Tribunal și să atașeze solicitării cu o serie de acte care sa susțină situația. Cele mai importante documente necesare sunt:
- ultima balanță financiară anuală a companiei;
- lista completa a bunurilor aflate în posesia firmei;
- lista cu numele firmelor la care are datorii;
- un plan de redresare a situației companiei.
Firma care alege varianta intrării în insolventă, va avea parte de o serie de avantaje, dar și de dezavantaje.
În ceea ce privește avantajele menționăm:
- va scăpa de efectul legii privind executarea silită
- va scăpa de plata anumitor penalități
- își poate salva compania dacă planul de redresare prezentat sau recomandat de instanță.
- este amânat falimentul.
În ceea ce privește dezavantajele implicate avem:
- nu va mai putea participa la licitații publice
- va fi blocat financiar pe toată perioada stării de insolvență
- planul de redresare nu poate dura mai puțin de 3 ani
- nu va mai prezenta încredere pentru parteneri și colaboratori noi.
Ce înseamnă insolvența pentru angajați
Atunci când o companie intră în insolvență drepturile salariaților și salariile lor nu trebuie să fie afectate. Ele trebuie să fie respectate în conformitate cu Codul Muncii ș cui contractelor colective sau individuale semnate. Angajatorul nu are libertatea de recurge la micșorări drastice de salarii sau la concedieri masive, pentru a-și achita datoriile.
Concedierile legale sunt limitate, iar cei afectați trebuie să fie sprijiniți prin măsuri sociale care să diminueze impactul, precum compensații, asigurarea unui sprijin pentru recalificare sau reconversie profesională și chiar soluții pentru găsirea unui nou loc de muncă.
Drepturile salariaților
Angajații au propriile drepturi în cazul unei companii intrate în insolvență, inclusiv pe acela de a solicita procedura de intrare în insolvență. Acest lucru este posibil atunci când nu își primesc salariile pe o perioadă mai mare de timp, care, conform legii, este stabilită la nivelul a 6 salarii medii brute. Într-un astfel de caz ei acționează în calitate de creditori ai companiei.
Angajații păgubiți pot alege și desemna un reprezentant care să le susțină punctul de vedere și să negocieze pentru ei în fața instanței.
Din punct de vedere al priorității achitării datoriilor, angajații reprezintă al treilea tip de creanță pe care un debitor îl are. Primele doua sunt Fiscul și firmele creditoare.
În cazul în care, nu există posibilitatea de a-și mai recupera banii, angajații pot face apel la instituția statului, numită Fondul de Garantare Pentru Plata Creanțelor Salariale. Aceasta îi poate despăgubi pe fiecare, cu până la trei salarii medii brute.
Beneficiaza de plata PE LOC pentru facturile tale de incasat!
Cu serviciul de FACTORING esti rasplatit RAPID pentru eforturile tale!
Cum poate fi evitată intrarea firmelor în insolvență?
Legea nr. 85/2014 reglementează și care sunt procedurile pentru a preveni insolvența. Astfel, evitare situației de a intra în procedura insolvenței, se poate face prin mandat ad-hoc și concordat preventiv. Ele au rolul de a găsi o soluție pentru redresare și plata datoriilor, înainte de a trece la următoare etapă. Oricare dintre acestea pot fi începute doar la cererea debitorului.
Mandat ad-hoc
Procedura mandatului ad-hoc are scopul de a evita pericolul declanșării începerii insolventei prin stabilirea unui înțelegeri între debitor și creditor. Creditorii. În acest caz debitorul trimite Președintelui Tribunalului o cerere specială, prin care solicită desemnare a unui mandatar ad-hoc. Cu ajutorul acestuia, situația trebuie să fie rezolvată într-un termen de 90 de zile. Dacă nu, se trece la insolvență.
Concordat preventiv
Concordatul preventiv este o procedură care presupune semnare unui contract între debitor și creditor. El poate fi semnat doar cu un creditor care deține minimum 2/3 din cuantumul total al datoriilor debitorului. În acest contract, trebuie inclus și plan de redresare financiară, prin care creditorul să aibă o garanție că își va putea recupera sumele datorate.
Procedura de prevenire a insolventei nu este acceptată în cazul societăților care:
- au mai beneficiat de un concordat preventiv în ultimii trei ani
- planurile cu care au venit nu au dus la remedierea situației
- au condamnări pentru infracțiuni și practici economice ilegale
- sunt deja în faliment.
Care sunt diferențele între societățile aflate în insolvență și cele în faliment?
Insolvența nu înseamnă faliment. Falimentul este doar o altă formă a insolventei, dar în care planul de redresare propus nu a dus la rezultatele dorite sau în care s-a intrat deoarece contestarea unei proceduri de intrare în insolvență solicitate a fost respinsă.
Intrarea în faliment este cea mai grea situație pentru o companie, deoarece în această fază nu mai există decât posibilitatea lichidări averii companiei, pentru stingerea datoriilor, urmată de radierea ei de la Registrul Comerțului.
Pentru a preveni această situație de insolvență firmă este foarte important ca administratorii, acționarii și personalul care să se ocupă de finanțe și contabilitate să sesizeze din timp problemele existente și să ia toate măsurile necesare pentru a evita declanșarea oricărei proceduri judecătorești.
Concluzii
Așadar intrarea în insolvență este o procedură destul de neplăcută, însă nu fără ieșire. Dacă se realizează un plan de redresare, cu măsuri realiste și eficiente, o companie se poate pune pe picioare. Însă înainte de a ajunge la această situație, cel mai bine este să fiți prevăzători, să sesizați din timp toate problemele financiare și să găsiți soluții de rentabilizare și restrângere a cheltuielilor inutile, înainte ca datoriile să vă copleșească
ELISA RUSU, CEO & Board Member OMNICREDIT, are o experienta de peste 20 de ani in sectorul financiar bancar, experienta dobandita in cadrul celor mai mari banci din Romania, una dintre ele fiind Banca Transilvania, unde a implementat si a coordonat directia de factoring, pe o perioada de circa 9 ani.
Increzatoare in fortele proprii, gratie experientei dobandite si pentru ca ii plac provocarile, Elisa Rusu s-a hotarat sa intre in anteprenoriat impreuna cu un fond de Investitii, dezvoltand de la zero un proiect inovator, lansand astfel pentru prima data in Romania, o platforma fintech, ce oferă solutii de factoring şi microfinantare online, adresata in mod special micilor anteprenori.
Intelegand ca aceasta zona era foarte putin deservita in cadrul bancilor, fiind totodata o zona destul de permisiva, Elisa Rusu dezvolta si conduce cu succes fintech-ul OMNICREDIT, prin intermediul caruia a finantat pana astazi sute de clienti, venind in intampinarea acestora cu diferite tipuri de produse de finantare personalizate, pentru a le putea acoperi toate nevoile financiare.
Traiectoria profesionala a Elisei Rusu a fost de la bun inceput progresiva, absolvind Facultatea de Relatii Economice Internationale in cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti, urmata de un MBA cu specializare in Management Financiar-Bancar, care i-a deschis drumul spre evolutia carierei ulterioare.
Si-a propus de-a lungul timpului sa sustina si sa fie alaturi de micii antreprenori, participand in calitate de Mentor la diverse programe de instruire si cursuri educationale, despre factoring si organizare financiara.
A luat deseori parte la interviuri valoroase, in calitate de invitat la diverse emisiuni TV, sustinand sprijinul neconditionat oferit afacerilor mici si mijlocii, prin solutii de finantare flexibile si fara birocratie.
