Fideiusiune: cum funcționează și de ce este importantă?

În practica juridică și financiară, fideiusiunea reprezintă contractul prin care o persoană, denumită fideiusor, se obligă față de creditor să execute obligația debitorului principal, în cazul în care acesta nu își îndeplinește obligațiile asumate. Acest mecanism are un rol definitoriu în consolidarea garanțiilor aferente raporturilor de creditare și în gestionarea riscului contractual. Prin implicarea unei terțe părți, creditorul beneficiază de un nivel suplimentar de siguranță, iar relațiile juridice capătă o structură mai solidă și predictibilă.

În acest articol, îți prezentăm modul de funcționare al acestui instrument juridic, principalele tipuri existente, efectele pe care le produce pentru toate părțile implicate, precum și reperele legislative care reglementează aplicarea sa în practică.

Cum funcționează fideiusiunea?

Fideiusiunea funcționează ca un mecanism de garantare personală, prin care fideiusorul își asumă, în mod voluntar, obligația de a răspunde pentru executarea datoriei debitorului principal, în situația în care acesta nu își respectă angajamentele contractuale. Obligația fideiusorului este, de regulă, una accesorie, fiind condiționată de existența și valabilitatea obligației principale.

Din punct de vedere juridic, creditorul poate urmări fideiusorul numai după ce debitorul principal a intrat în neexecutare, cu excepția cazurilor în care contractul prevede renunțarea la beneficiul de discuțiune. Răspunderea fideiusorului se limitează, de obicei, la valoarea datoriei garantate, incluzând dobânzile și eventualele penalități, în condițiile stabilite contractual.

După executarea obligației, fideiusorul dobândește drept de regres împotriva debitorului principal, putând recupera sumele achitate, ceea ce menține echilibrul raporturilor juridice dintre părțile implicate. În cazul în care debitorul principal intră în incapacitate de plată sau procedură de faliment, creditorul poate urmări fideiusorul în condițiile stabilite contractual.

Care sunt elemente cheie?

Pentru a produce efecte juridice clare și opozabile, contractul trebuie să îndeplinească anumite condiții esențiale. Aceste elemente definesc structura raportului juridic, stabilesc drepturile și obligațiile părților implicate și asigură aplicarea corectă a mecanismului de garantare.

Părți

Fideiusiunea implică trei părți distincte: creditorul, debitorul principal și fideiusorul. Creditorul este titularul creanței garantate, debitorul principal este cel care are obligația de plată, iar fideiusorul este persoana care se obligă să execute obligația în cazul neîndeplinirii acesteia de către debitor. Raporturile juridice dintre aceste părți sunt interdependente, iar obligația fideiusorului are caracter accesoriu față de obligația principală.

Valabilitate

Valabilitatea fideiusiunii este condiționată de existența unei obligații principale valide. Dacă datoria garantată este nulă sau stinsă, contractul nu poate produce efecte juridice. De asemenea, fideiusorul trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu, iar consimțământul său să fie exprimat în mod liber și neechivoc. Lipsa acestor condiții poate conduce la anularea garanției.

Formă

Din punct de vedere formal, fideiusiunea trebuie, de regulă, să fie exprimată în scris, pentru a putea fi dovedită și opozabilă părților. Forma scrisă asigură claritatea obligațiilor asumate și permite stabilirea exactă a limitelor răspunderii fideiusorului. În practică, aceasta este inclusă fie într-un contract distinct, fie într-un act adițional la contractul principal.

Gratuitate

Fideiusiunea este, în mod obișnuit, un act cu titlu gratuit, fideiusorul neobținând un beneficiu patrimonial direct în schimbul garanției acordate. Totuși, părțile pot conveni anumite avantaje indirecte sau clauze compensatorii, fără a schimba natura juridică a obligației. Caracterul gratuit influențează regimul juridic aplicabil și nivelul de protecție acordat fideiusorului.

Solidaritate

În cazul în care contractul este asumat în mod solidar, creditorul are dreptul de a urmări direct fideiusorul pentru întreaga datorie, fără a fi necesară executarea prealabilă a debitorului principal. Solidaritatea sporește eficiența garanției și reduce riscul de neîncasare pentru creditor. Această caracteristică trebuie prevăzută expres, nefiind prezumată de lege.

Ce tipuri de fideiusiune există?

În funcție de modul de constituire și de temeiul juridic, contractul poate îmbrăca mai multe forme. Acestea determină condițiile de aplicare, întinderea obligațiilor și efectele juridice pentru părțile implicate.

Voluntară sau convențională

Fideiusiunea voluntară, denumită și convențională, ia naștere prin acordul de voință al părților, fiind stabilită prin contract. Aceasta este cea mai frecvent întâlnită formă în practica financiară și comercială, în special în contractele de credit. Condițiile, limitele răspunderii și eventualele clauze de solidaritate sunt stabilite expres de părți, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

Legală 

Fideiusiunea legală intervine direct în temeiul legii, fără a fi necesar consimțământul expres al părților. Aceasta apare în situații prevăzute expres de legislație, atunci când legiuitorul apreciază că este necesară protejarea unui interes legitim, precum garantarea executării unor obligații legale. Obligațiile fideiusorului sunt stabilite strict de norma juridică care instituie această formă de garanție.

Judiciară

Fideiusiunea judiciară este dispusă de instanța de judecată, ca urmare a unei proceduri judiciare. Aceasta poate fi impusă pentru a asigura executarea unei obligații sau pentru a garanta îndeplinirea unor măsuri dispuse de instanță. Condițiile și întinderea garanției sunt stabilite prin hotărâre judecătorească, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.

Asimilată

Fideiusiunea asimilată se referă la situațiile în care anumite obligații sau garanții sunt tratate, din punct de vedere juridic, similar fideiusiunii, deși nu poartă această denumire expresă. Aceste forme sunt reglementate de norme speciale și produc efecte apropiate, în special în ceea ce privește răspunderea unei terțe persoane pentru obligația altuia. Regimul juridic aplicabil este determinat de dispozițiile specifice fiecărui caz.

Care pot fi efectele contractului de fideiusiune?

Contractul de fideiusiune produce efecte juridice semnificative pentru toate părțile implicate, influențând atât raporturile dintre creditor și fideiusor, cât și relația dintre fideiusor și debitorul principal. Aceste efecte decurg din caracterul accesoriu al garanției și din clauzele stabilite prin contract, având impact direct asupra executării obligațiilor și asupra riscului asumat:

• extinderea garanțiilor creditorului: creditorul beneficiază de un debitor suplimentar, ceea ce crește șansele de recuperare a creanței și reduce riscul de neexecutare;
• nașterea obligației fideiusorului: fideiusorul devine ținut să execute obligația garantată în cazul neîndeplinirii acesteia de către debitorul principal, în limitele stabilite contractual:
• limitarea sau extinderea răspunderii: răspunderea poate fi limitată la o anumită sumă sau poate include accesorii precum dobânzi și penalități, în funcție de prevederile contractuale;
• dreptul de regres: după executarea obligației, fideiusorul dobândește dreptul de a recupera de la debitor sumele achitate creditorului;
• influențarea raporturilor juridice: poate afecta relațiile contractuale dintre părți, impunând obligații suplimentare și sporind nivelul de responsabilitate juridică.

Într-un context economic marcat de deflația actuală și scăderea consumului, riscul de neexecutare a obligațiilor financiare poate crește, ceea ce sporește relevanța garanțiilor personale.

Ce modificări legislative aduce Legea nr. 239/2025 cu privire la datorii?

Legea nr. 239/2025, publicată în Monitorul Oficial în luna decembrie 2025, introduce modificări relevante în materia datoriilor fiscale și a mecanismelor de garantare, cu impact direct asupra utilizării fideiusiunii, în special în cazul obligațiilor de valoare ridicată. Actul normativ face parte din pachetul de reformă fiscal-bugetară și urmărește creșterea gradului de colectare și reducerea riscului de neplată .

Una dintre schimbările esențiale vizează condițiile de acordare și menținere a eșalonărilor la plată. Pentru debitorii cu datorii semnificative, autoritățile fiscale pot solicita constituirea unei fideiusiuni ca garanție suplimentară, menită să asigure recuperarea creanțelor bugetare. Contractul poate fi solicitat și pentru garantarea unor obligații precum impozitul pe venit, în special în cazul eșalonărilor la plată sau al datoriilor de valoare ridicată.

În cazul persoanelor juridice, legea prevede obligativitatea încheierii contractului de fideiusiune în formă autentică, cu implicarea beneficiarilor reali ai debitorului, ceea ce sporește gradul de responsabilizare al acestora. De asemenea, pentru persoanele fizice sunt stabilite criterii mai stricte privind capacitatea fideiusorului și existența unor bunuri suficiente pe teritoriul României.

Care sunt avantaje și dezavantaje fideiusiunii?

Fideiusiunea este un instrument juridic frecvent utilizat în relațiile de creditare, datorită flexibilității și eficienței sale ca garanție personală. Totuși, efectele sale diferă în funcție de poziția fiecărei părți implicate.

AVANTAJE	DEZAVANTAJE
Crește gradul de siguranță al creditorului prin existența unui debitor suplimentar	Expune fideiusorul la obligații financiare semnificative în caz de neexecutare
Facilitează accesul debitorului la finanțare sau condiții contractuale mai favorabile	Poate afecta capacitatea de îndatorare a fideiusorului
Permite adaptarea contractuală a limitelor și condițiilor de răspundere	Răspunderea poate include dobânzi, penalități și cheltuieli de executare
Reprezintă o alternativă la garanțiile reale, fără afectarea directă a bunurilor	Poate genera litigii între fideiusor și debitorul principal
Este recunoscută și reglementată clar de legislația civilă	Necesită evaluarea riguroasă a riscului juridic și financiar

Ce drepturi și obligații au părțile potrivit Codului Civil?

Codul civil reglementează în mod detaliat raporturile juridice născute din contractul de fideiusiune, stabilind drepturi și obligații distincte pentru fiecare parte implicată. Aceste dispoziții urmăresc menținerea echilibrului contractual, protejarea intereselor legitime și asigurarea executării obligațiilor asumate.

Debitorul

Debitorul principal are obligația de a executa integral și la termen obligația garantată, rămânând primul răspunzător față de creditor. Acesta trebuie să îl despăgubească pe fideiusor pentru sumele achitate în numele său, inclusiv cheltuielile aferente. Totodată, debitorul are obligația de a informa fideiusorul cu privire la orice modificare a obligației principale care ar putea influența întinderea răspunderii. În cazul unui debitor plătitor de TVA, neîndeplinirea obligațiilor fiscale poate genera datorii bugetare semnificative.

Fideiusorul

Fideiusorul are obligația de a executa obligația garantată în cazul neîndeplinirii acesteia de către debitor, în limitele stabilite prin contract și lege. Acesta beneficiază de drepturi precum beneficiul de discuțiune și beneficiul de diviziune, dacă nu a renunțat la ele. După plată, fideiusorul dobândește drept de regres împotriva debitorului principal.

Creditorul

Creditorul are dreptul de a solicita executarea obligației de la debitor și, în condițiile prevăzute de contract sau lege, de la fideiusor. Acesta este obligat să respecte limitele garanției și să nu agraveze situația fideiusorului prin modificări nejustificate ale obligației principale. De asemenea, creditorul trebuie să informeze fideiusorul cu privire la neexecutarea obligației de către debitor.

Ce presupune încetarea contractului?

Încetarea contractului intervine atunci când obligația garantată nu mai subzistă sau când apar situații prevăzute expres de lege ori de contract. Aceste cazuri determină stingerea obligațiilor fideiusorului și încetarea raporturilor juridice dintre părți, cu efecte diferite în funcție de cauza care le generează.

Achitarea datoriei de către debitor

Atunci când debitorul principal își execută integral obligația față de creditor, contractul încetează de drept. Stingerea datoriei principale atrage automat stingerea garanției, întrucât obligația fideiusorului are caracter accesoriu. Din acest moment, creditorul nu mai poate formula pretenții împotriva fideiusorului, iar raportul juridic de garantare se consideră definitiv încheiat.

Preluarea și plata datoriei de către fideiusor

În situația în care fideiusorul execută obligația garantată în locul debitorului, contractul de fideiusiune încetează prin executare. Plata realizată stinge creanța creditorului, însă generează un nou raport juridic între fideiusor și debitor. Fideiusorul dobândește drept de regres și se subrogă în drepturile creditorului pentru sumele achitate.

Încetarea ca urmare a ajungerii la termen

Dacă fideiusiunea a fost constituită pentru o perioadă determinată, ajungerea la termenul stabilit determină încetarea acesteia, în măsura în care obligația principală nu mai este exigibilă. În lipsa unei prelungiri sau a unei reînnoiri exprese, fideiusorul nu mai poate fi ținut răspunzător după expirarea duratei contractuale.

Renunțarea creditorului la garanție

Creditorul poate renunța, în mod expres, la contract, eliberând fideiusorul de obligațiile asumate. Această renunțare nu afectează existența obligației principale a debitorului, care rămâne ținut să își execute datoria. Efectul renunțării este stingerea garanției personale, fără a fi necesară îndeplinirea altor formalități, dacă legea nu prevede altfel.

Rezilierea fideiusiunii din cauze legale sau contractuale

Contractul poate înceta și ca urmare a intervenirii unor cauze legale sau contractuale, precum nulitatea obligației principale, încălcarea gravă a clauzelor sau imposibilitatea executării. În astfel de situații, încetarea produce efecte de la data constatării cauzei, iar părțile sunt repuse, pe cât posibil, în situația anterioară.

Fideiusiunea reprezintă un mecanism juridic relevant în gestionarea obligațiilor financiare, care le asigură creditorilor un nivel suplimentar de siguranță și debitorilor posibilitatea de a accesa finanțare în condiții mai avantajoase.

Modul de funcționare, tipurile existente, efectele juridice, precum și drepturile și obligațiile părților sunt clar reglementate de Codul civil și completate de modificările legislative recente. În anumite situații, structura garanțiilor și gestionarea corectă a obligațiilor pot face parte dintr-o strategie mai amplă de optimizare fiscală și control al riscului financiar.

Pentru soluții de finanțare adaptate și consiliere specializată privind structura garanțiilor, Omnicredit îți pune la dispoziție expertiză profesională și opțiuni personalizate. Informează-te corect și ia decizii financiare fundamentate și atente, alături de un partener de încredere.

Bibliografie:

1. Caracterele juridice ale contractului de fideiusiune – revista.universuljuridic.ro
2. Fideiusiunea – legeaz.net
3. Capitolul ii – Fideiusiunea – Codul Civil din 2009 (Legea nr. 287/2009) – Republicare – intact.ro
4. Pachet fiscal 2 – Legea nr. 239/2025 – pwc.ro

LEGE nr. 239 din 15 decembrie 2025 – legislatie.just.ro